<We_can_help/>

What are you looking for?

>Adrian Majuru

Adrian Majuru

Istoric / București

Mesajul meu pentru România 2118:

România să devină un pol de atracție socială și economică a forțelor centripete pentru Europa. Doresc tot binele și cinstea copiilor și nepoților mei în 2118!

Biografie:
Deşi aş fi vrut să ştiu cum mi-am petrecut măcar un singur pasaj de viaţă trecută îmi dau seama că îmi este tare greu să decelez succesiunea de vieţi trăite într-una singură. Căci într-un fel sufletul meu a respirat în tinereţea lui fragilă, într-alt fel a gândit în adolescenţa închipuită, căci aceea reală prefer să o trec sub tăcere, iar înfăţişarea lui de-acum poartă greutatea lucidităţii cucerită cu greu dar şi izbucnirile spontane ale unor dorinţe neîmplinte pe deplin, la vremea lor. Îmi amintesc totuşi de o gingăşie venită din vechime, a unei copilării aparent tihnite, nu foarte diferită de copilăria celor din generaţia mea, şi probabil familiară şi acelora apropiaţi generaţiei mele. Am trăit bucuria de a fi cel mai mic alături de fraţi mai mari dar şi însingurarea unui suflet care se dorea a fi altfel. Anii de şcoală într-un cartier muncitoresc periferic au fost o permanentă luptă de sincronizare cu timpurile, caci eu mă îndreptam către un trecut, care îmi oferea mai mult confort, certitudini, chipuri care ştiau să zâmbească, spre deosebire de un prezent tot mai cenuşiu, glacial. Cred că de aici a pornit pasiunea mea pentru trecut. Nu spun neapărat istorie. Trecutul nu are delimitare istorică, nu poate fi circumscris pe de-antregul într-o cronologie. Am descoperit că istoria se desfăşoară asemenea vieţii noastre. Ea este de fapt o răscruce a mai multor drumuri, unde poţi revenii de fiecare dată când simţi că te părăsesc puterile. Acolo se află o fântână veche cu ciutură, a cărei apă limpede şi rece te ajută să-ţi recapeţi forţele, pentru a merge de fiecare dată pe un drum nou. Iar fiecare din aceste drumuri te aduce la aceeaşi răscruce. Nu este o învârtire în cerc ci pasaje de cunoaştere, iniţiere, pe care ai datoria sau menirea să le descoperi. Şi pentru că în viaţă trebuie să te bucuri de imagini noi, peisaje puţin cunoscute, senzaţii aparent bizare, dar teribil de fireşti, atunci îţi dai seama că natura umană respiră în istorie în variate feluri. De aceea, începând cu anul 1998 am început să aprofundez teme noi de cercetare istorică, cu legături interdisciplinare precum: etnografia, mentalităţile, etologia, antropologia, psiho-patologia, sociologia, demografia, toate legate de istoria Bucureştilor în particular şi viaţa urbană în general. Am început astfel, o serie de colaborări cu instituţii precum: Institutul de Etnografie şi Folclor «Constantin Brăiloiu»; Institutul de Cercetări Antropologice «dr.Francisc Rainer», Spitalul de Boli Nervoase «dr.Alexandru Obregia», Facultatea de Medicină şi Institutul Naţional de Medicină Legală «Dr.Mina Minovici». Și apoi am căpătat convingerea că povestirile cele mai surprinzătoare se nasc printre oamenii obişnuiţi, aşa cum s-a dovedit a fi povestea de viaţă a Elenei Precupeţu, al cărei debut la 86 de ani s-a bucurat de mare succes. Deoarece simplitatea vieţii sale hrănită de complexitatea spiritului său au rămas să trăiască într-o modestie rar întâlnită. Şi mai cred că foarte mulţi dintre semenii noştri au ceva de spus celorlalţi, vreun trecut mărturisit fie şi pasager sau un ideal de construit şi împlinit. De aceea trăiesc cu speranţa în schimbul de idei, a experienţelor împărtăşite şi a întrebărilor ce-şi caută răspunsul pentru a împlini o aşteptare sau risipi o nedumerire.


200+ mesageri ai prezentului pentru România viitorului